img_1974.JPG

Istoria capelei Ciciola la care i se mai spune „Cele trei cruci” care aparţin Parohiei Valea Mare, o aflăm de la bătrîni satului. Ei vorbesc de acest loc ca de unul în care cei bolnavi de ciumă erau aduşi pentru a fii îndepărtaţi de restul sătenilor, astfel boala să nu se răspăndească. Familiile celor bolnavi aduceau hrana şi o lăsau la marginea pădurii, de unde aceştia veneau să o ia. Cum ciuma nu lasă pe nimeni în viaţă, ei au murit lăsănd locul ca „un mormânt” în care s-au îngropat urmele ciumei ce a trecut pe aceste meleaguri frumoase.

„Cele trei cruci” după spusele bătrînilor simbolizează crucile pe care le au toţii creştini la moarte. De-a lungul timpului, cam prin anii 91-92 crucile vechi au fost dărămate şi astfel s-a construit capela Ciciola care poartă hramul Sf. Fecioare Maria Regină. Comunitatea din V.M. are obiceiul de a face calea crucii până la capelă unde în fiecare an se face sf.Liturghie. Hramul este sărbătorit în fiecar an pe data de 22 august, indiferent de ziua în care aceasta cade. Se pare că în acest an vremea nu ne-a lăsat să ajungem până sus, aşa că liturghia sa făcut în biserică, pelerinajul fiind amânat până la anul.

img_1940.JPG

Tinerii din Valea Mare împreună cu părintele vicar s-au gândit că ar fi mai frumos dacă ar duce mai departe tradiţia satului şi anul acesta, dar într-o altă zi mai însorită. Se pare că de această dată Dumnezeu a fost de partea noastră şi ne-a dat o zi exact cum ne-am fi dorit. Plecarea „la muntele Domnului” a fost stabilită la ora 1400 pt a face Calea Sf Cruci până la capăt. Rugăciunile şi pelerinajul nu s-au făcut în modul tradiţional: între fiecare staţiune să se facă şi Rozariu; ci s-a făcut într-un mod mai tineresc cu momente de meditaţie asupra staţiunilor însoţiţi mereu de un fond muzical. Au fost puţine persoane în comparaţie cu pelerinajele făcute cu comunitatea ,dar acele momente au fost trăite din plin de tinerii care au fost. Varianta făcută de Calea Sf Cruci a fost parcă special făcută pentru noi, adică era pe înţelesul tinerei generaţii.

img_1950.jpg

Cănd am ajuns cu toţi la capelă am făcut o rugăciune de mulţumire pentru cele oferite şi după ce ne-am revenit din oboseală, ne-am pus pe un meci de fotbal ca între tineri. A fost frumos deoarece am reuşit puţin să mai cunoaştem şi alţi tineri din V.M care nu fac parte din grupul obişnuit, şi pe care i-am făcut să se simtă bine în mijlocul nostru. Au văzut că în acest grup nu există oameni care să stea tot timpul în biserică ci sunt oameni care combină rugăciunea cu distracţia într-un mod destul de simplu şi plin de viaţă.

Cine mai poate să spună că noua generaţie uită de Cristos? Că uită de tradiţie? De unde provin? Tănârul caută distracţia pe care dacă o înbinăm cu rugăciunea apare ceva total nou care sigur îl va atrage pe cel de lângă el, oricât ar fi el de plictisit. Din toată această zi

img_1985r.jpg

putem trage concluzia că Ciciola este cu adevărat un loc de întâlnire a mai multor generaţii de vălimăreni care au avut plăcerea de a ajunge până aici. Trebuie să ne putem întrebarea: Dacă bunici noştri mai pot urca până aici, eu, tănâr/tănâră în floarea vârstei, chiar nu pot? Acum am putut demonstra că se poate, şi chiar nu e deloc greu!

Ne-am despărţit de aceste locuri abia atunci când întunericul a început să acopere pădurea deasă. Ne-am întors acasă ca nişte tineri plini de viaţă, oboseala nici nu am putut să o simţim: cântam, făcem multă gălăgie, eram fericiţi deoarece am ajuns şi anul acesta „până sus, deasupra satului”.

Trackback-uri | Comentarii prin RSS

Postează un răspuns