O zi binecuvântată

Cu toţii ştim că anotimpul de vară este un anotimp călduros şi frumos, deoarece este plin de viaţă; dacă nu forţez prea mult nota, pot spune că este şi cel mai iubit anotimp. În această perioadă, muncitorii îşi iau concediu pentru a merge fie la munte, fie la mare. În caz că nu dispun de prea mulţi bani, ei se mulţumesc cel puţin să iasă la un grătar în weekend cu familia în aer liber, în mijlocul naturii, unde păsările ciripesc şi cântă.

dscf0468_resize.JPG Venind vara, venind mult dorita şi aşteptata vacanţă, adunându-ne şi noi din lume la noi acasă, ne-am gândit să facem şi noi o ieşire la iarbă verde, mai ales că pentru fratele Alois era ultima vacanţă pe care o petrecea între noi în calitate de seminarist.

Uşor de zis, greu de făcut! Imediat au apărut întrebările: când, cum, unde? După multe discuţii, am decis să ieşim pe dealurile din sat, într-o zi de Duminică. N-am avut curajul să ne haazrdăm la locuri prea înalte. Să nu pară că suntem prea egoiâşti şi că nu primim pe nimeni în grupul nostru, i-am invitat pe preoţii din parohie şi pe părintele Bernardin, care întâmplător era în concediu. Ne-am bucurat foarte mult când ne-au răspuns afirmativ. Ca orice grup, ne-am organizat din timp şi aşteptam cu nerăbdare ziua.

Sosind mult aşteptata zi, ne-am luat cele necesare şi am plecat spre deal. Era o zi însorită, splendidă, poleită de soare, într-un cuvânt o zi minunată. Cum urcam, puteam simţi aerul proaspăt pătrunzându-ne adâncul fiinţei. După ce ne-am odihnit puţin, o parte dintre noi am căutat lemne pentru grătar, iar cealaltă parte a pregătit grătarul. După ce ne-am înfruptat din cele pregătite, am început adevărata distracţie. Am început cu un meci de volei, după aceea am jucat şeptică, iar la final, fotbal şi cine ştie câte alte jocuri… Fotbalul ne-a epuizat pe toţi.

dscf0488_resize.JPG În toată perioada aceasta, s-au purtat şi multe discuţii libere pe diferite teme. Am rămas surprins de deschiderea pr. Florin şi a pr. Bernardin care ne-au împărtăşit multe lucruri frumoase din viaţa lor din seminar şi din pastoraţie, folositoare în creşterea noastră spirituală. Înserându-se, am început să ne gândim că ar fi bine să ne îndreptăm spre casă, dar nu înainte de a strânge resturile menajere rămase în urma zilei noastre de distracţie. Pe drum, totul bine şi frumos, discuţii şi sugestii pentru viitor. Ajungând în sat, unii dintre noi au preferat să încheie această zi cu încă un meci de fotbal pe terenul din curtea şcolii. Ceilalţi au plecat acasă. Aşa a decurs această minunată zi în care ne-am simţit ca fraţii. Pentru mine a fost o zi deosebită; zic deosebită pentru că în acea zi i-am simţit pe toţi cei din jurulş meu ca nişte fraţi cu care am discutat lucruri pe care poate în altă circumstanţă nu le puteam discuta. Într-un final, pot zice că a fost o zi minunată în care cred că fiecare dintre noi ne-am simţit bine şi ne-am putut îmbogăţi cu diferite lucruri noi. Cred că fiecare, după ce ne-am despărţit, am rămas cu câte ceva şi pentru aceasta îi mulţumim Domnului.

Vizitează albumul foto făcut cu această ocazie.

Trackback-uri | Comentarii prin RSS

Postează un răspuns