ÃŽngerii cântă-n coruri…

p1010919_resize.JPGÎn noaptea de Crăciun, imediat după Sfânta Liturghie de noapte, un grup de tineri ai comunităţii noastre s-au reunit în mod spontan în jurul noului presepiu din curtea Bisericii şi au cântat cu bucurie pruncului nou-născut. Măreţia evenimentului şi feeria nopţii a făcut ca momentele trăite împreună să fie simţite de toţi cu o deosebită intensitate.

Acest moment s-a dorit a fi un gest de mulţumire pentru faptul că prin generozitatea Asociaţiei „Episcop Ioan Duma” am reuşit să reînoim ieslea din curtea bisericii cu noi personaje mult mai frumoase, care să redea cu adevărat frumuseţea evenimentelor petrecute la Betleem şi un gest de mulţumire faţă de toţi aceea care s-au implicat în pregătirea tuturor celor necesare pentru buna desfăşurare a sărbătorilor Crăciunului fie ei oameni mai în vârstă, tineri sau copii.

…mărire în cer ÅŸi pace pe pământ!

Vizitează albumul foto realizat cu această ocazie.

Larg deschideÅ£i poarta…

Duminică 17 decembrie, a III-a duminică din Advent, un grup de tineri din parohia noastră au pornit să colinde zonele “mai înalte” ale diecezei noastre, zona IaÅŸului.

p1010615_resize.JPG

Astfel, pe la ora 11,30 după amiaza, ne-am adunat la casa tineretului un grup frumos de tineri ÅŸi adolescenÅ£i, aproximativ 43 la număr, plini de nerăbdare spre a porni în periplul nostru muzical. RecunoaÅŸtem că nu ne-am înarmat cu multe instrumente muzicale, dar am fost plini de entuziasm, bună dispoziÅ£ie ÅŸi dornici de a cânta “pe la casa altuia”. Primul popas l-am făcut în drumul nostru la o parohie care are acelaÅŸi patron ca al nostru: “Parohia Sfântul Mihail Arhanghelul din Sabaoani”. Aici i-am colindat pe preoÅ£ii si tinerii din această comunitate.

Pe la ora 16,00 am ajuns în cele din urmă ÅŸi pe tărâmurile ieÅŸene. Am lăsat autocarul la Palatul Culturii ÅŸi am pornit la o plimbare prin capitala Moldovei pentru a admira frumuseÅ£ea oraÅŸului, mai ales că o parte din cei prezenÅ£i ori nu au văzut niciodată oraÅŸul, ori nu au reuÅŸit să se plimbe în voi prin el. Când s-a mai înserat ÅŸi timpul era propice pentru colide, am poposit la Institutul Teologic “Sfântul Iosif” pentru ai colinda pe preoÅ£ii ÅŸi seminariÅŸtii de acolo.

p1010664_resize.JPG Mai apoi am coborât la Episcopie pentru a colinda pe păstorii diecezei noastre. Aici am fost primiţi cu căldură de Preasfinţitul Gherghel. După ce ne-am terminat întreg repertoriul, cel pregătit cu câteva săptămâni înainte pentru această ocazie, ne-am relaxat ascultând un minunat concert de colinde. Corul seminarului a fost şi de această dată, ca de altfel de mult timp încoace, la înălţime, îi felicităm.

După terminarea concertului am mai zăbovit puţin pe străzile minunat luminate ale Iaşului, după care ne-am întors spre casă mai veseli, mai încărcaţi sufleteşte şi mult mai convinşi că şi la anul ne vom întoarce.

Vizualizaţi albumul foto făcut cu această ocazie.

Mărturisitori ai prezenţei lui Cristos

p1010514_resize.jpgDuminică, 10 decembrie, a fost o zi de sărbătoare pentru întreaga comunitate din Valea Mare deoarece, în cadrul Sfintei Lirurghii de la ora 11.00a avut loc depunerea adeziunii tuturor membrilor Acţiunii Catolice. Au depus adeziunea toţi aceea care au dorit să îşi dedice o parte din timpul lor slujirii lui Dumnezeu şi a aporapelui.

Am spus o zi de sărbătoare pentru întreaga comunitate pentru că orice implicare a unor persoane în astfel de grupuri asociative nu se datorează numai persoanelor care au depus adeziunea, dar şi al părinţilor care le-au dat voie să facă acest lucru, în cazul copiilor, al prietenilor care nu au privit cu ochi răi şi nici nu au descurajat pe unul sau altul din prietenii lor care şi-au exprimat dorinţa de a se înscrie în aceast grup, în cazul tinerilor, şi al soţilor înţelegători care i-au permis unuia sau altuia din soţi să participe şi să se implice în astfel de activităţi.

p1010522_resize.JPGAÅŸadar, faptul că ÅŸi anul acest un mare număr de membri ai comunităţii noastre, începând de la cei mai mici ÅŸi terminând cu oamenii mai în vârstă, ÅŸi-au exprimat dorinÅ£a lor în mod public de a sluji mai mult lui Dumnezeu prin intermediul aproapelui, este un rod al comunităţii, un rod al rugăciunilor ÅŸi jertfelor făcute. Membrii AcÅ£iunii Catolice din Parohia “Sfântul Mihail Arhanghelul” din Valea Mare mulÅ£umesc tuturor celor care îi susÅ£in mai ales spiritual, prin rugăciune, dar ÅŸi material pentru ca lucrurile să meargă bine ÅŸi promisiunea pe care au făcut-o să o poată duce cu statornicie la îndeplinire.

Viziteaza albumul foto de la acest eveniment.

Ciciola - loc al întâlnirii între generaţii

img_1974.JPG

Istoria capelei Ciciola la care i se mai spune „Cele trei cruci” care aparţin Parohiei Valea Mare, o aflăm de la bătrîni satului. Ei vorbesc de acest loc ca de unul în care cei bolnavi de ciumă erau aduşi pentru a fii îndepărtaţi de restul sătenilor, astfel boala să nu se răspăndească. Familiile celor bolnavi aduceau hrana şi o lăsau la marginea pădurii, de unde aceştia veneau să o ia. Cum ciuma nu lasă pe nimeni în viaţă, ei au murit lăsănd locul ca „un mormânt” în care s-au îngropat urmele ciumei ce a trecut pe aceste meleaguri frumoase.

„Cele trei cruci” după spusele bătrînilor simbolizează crucile pe care le au toţii creştini la moarte. De-a lungul timpului, cam prin anii 91-92 crucile vechi au fost dărămate şi astfel s-a construit capela Ciciola care poartă hramul Sf. Fecioare Maria Regină. Comunitatea din V.M. are obiceiul de a face calea crucii până la capelă unde în fiecare an se face sf.Liturghie. Hramul este sărbătorit în fiecar an pe data de 22 august, indiferent de ziua în care aceasta cade. Se pare că în acest an vremea nu ne-a lăsat să ajungem până sus, aşa că liturghia sa făcut în biserică, pelerinajul fiind amânat până la anul.

img_1940.JPG

Tinerii din Valea Mare împreună cu părintele vicar s-au gândit că ar fi mai frumos dacă ar duce mai departe tradiţia satului şi anul acesta, dar într-o altă zi mai însorită. Se pare că de această dată Dumnezeu a fost de partea noastră şi ne-a dat o zi exact cum ne-am fi dorit. Plecarea „la muntele Domnului” a fost stabilită la ora 1400 pt a face Calea Sf Cruci până la capăt. Rugăciunile şi pelerinajul nu s-au făcut în modul tradiţional: între fiecare staţiune să se facă şi Rozariu; ci s-a făcut într-un mod mai tineresc cu momente de meditaţie asupra staţiunilor însoţiţi mereu de un fond muzical. Au fost puţine persoane în comparaţie cu pelerinajele făcute cu comunitatea ,dar acele momente au fost trăite din plin de tinerii care au fost. Varianta făcută de Calea Sf Cruci a fost parcă special făcută pentru noi, adică era pe înţelesul tinerei generaţii.

img_1950.jpg

Cănd am ajuns cu toţi la capelă am făcut o rugăciune de mulţumire pentru cele oferite şi după ce ne-am revenit din oboseală, ne-am pus pe un meci de fotbal ca între tineri. A fost frumos deoarece am reuşit puţin să mai cunoaştem şi alţi tineri din V.M care nu fac parte din grupul obişnuit, şi pe care i-am făcut să se simtă bine în mijlocul nostru. Au văzut că în acest grup nu există oameni care să stea tot timpul în biserică ci sunt oameni care combină rugăciunea cu distracţia într-un mod destul de simplu şi plin de viaţă.

Cine mai poate să spună că noua generaţie uită de Cristos? Că uită de tradiţie? De unde provin? Tănârul caută distracţia pe care dacă o înbinăm cu rugăciunea apare ceva total nou care sigur îl va atrage pe cel de lângă el, oricât ar fi el de plictisit. Din toată această zi

img_1985r.jpg

putem trage concluzia că Ciciola este cu adevărat un loc de întâlnire a mai multor generaţii de vălimăreni care au avut plăcerea de a ajunge până aici. Trebuie să ne putem întrebarea: Dacă bunici noştri mai pot urca până aici, eu, tănâr/tănâră în floarea vârstei, chiar nu pot? Acum am putut demonstra că se poate, şi chiar nu e deloc greu!

Ne-am despărţit de aceste locuri abia atunci când întunericul a început să acopere pădurea deasă. Ne-am întors acasă ca nişte tineri plini de viaţă, oboseala nici nu am putut să o simţim: cântam, făcem multă gălăgie, eram fericiţi deoarece am ajuns şi anul acesta „până sus, deasupra satului”.

O zi binecuvântată

Cu toţii ştim că anotimpul de vară este un anotimp călduros şi frumos, deoarece este plin de viaţă; dacă nu forţez prea mult nota, pot spune că este şi cel mai iubit anotimp. În această perioadă, muncitorii îşi iau concediu pentru a merge fie la munte, fie la mare. În caz că nu dispun de prea mulţi bani, ei se mulţumesc cel puţin să iasă la un grătar în weekend cu familia în aer liber, în mijlocul naturii, unde păsările ciripesc şi cântă.

dscf0468_resize.JPG Venind vara, venind mult dorita şi aşteptata vacanţă, adunându-ne şi noi din lume la noi acasă, ne-am gândit să facem şi noi o ieşire la iarbă verde, mai ales că pentru fratele Alois era ultima vacanţă pe care o petrecea între noi în calitate de seminarist.

Uşor de zis, greu de făcut! Imediat au apărut întrebările: când, cum, unde? După multe discuţii, am decis să ieşim pe dealurile din sat, într-o zi de Duminică. N-am avut curajul să ne haazrdăm la locuri prea înalte. Să nu pară că suntem prea egoiâşti şi că nu primim pe nimeni în grupul nostru, i-am invitat pe preoţii din parohie şi pe părintele Bernardin, care întâmplător era în concediu. Ne-am bucurat foarte mult când ne-au răspuns afirmativ. Ca orice grup, ne-am organizat din timp şi aşteptam cu nerăbdare ziua.

Sosind mult aÅŸteptata zi, ne-am luat cele necesare ÅŸi am plecat spre deal. Era o zi însorită, splendidă, poleită de soare, într-un cuvânt o zi minunată. Cum urcam, puteam simÅ£i aerul proaspăt pătrunzându-ne adâncul fiinÅ£ei. După ce ne-am odihnit puÅ£in, o parte dintre noi am căutat lemne pentru grătar, iar cealaltă parte a pregătit grătarul. După ce ne-am înfruptat din cele pregătite, am început adevărata distracÅ£ie. Am început cu un meci de volei, după aceea am jucat ÅŸeptică, iar la final, fotbal ÅŸi cine ÅŸtie câte alte jocuri… Fotbalul ne-a epuizat pe toÅ£i.

dscf0488_resize.JPG În toată perioada aceasta, s-au purtat şi multe discuţii libere pe diferite teme. Am rămas surprins de deschiderea pr. Florin şi a pr. Bernardin care ne-au împărtăşit multe lucruri frumoase din viaţa lor din seminar şi din pastoraţie, folositoare în creşterea noastră spirituală. Înserându-se, am început să ne gândim că ar fi bine să ne îndreptăm spre casă, dar nu înainte de a strânge resturile menajere rămase în urma zilei noastre de distracţie. Pe drum, totul bine şi frumos, discuţii şi sugestii pentru viitor. Ajungând în sat, unii dintre noi au preferat să încheie această zi cu încă un meci de fotbal pe terenul din curtea şcolii. Ceilalţi au plecat acasă. Aşa a decurs această minunată zi în care ne-am simţit ca fraţii. Pentru mine a fost o zi deosebită; zic deosebită pentru că în acea zi i-am simţit pe toţi cei din jurulş meu ca nişte fraţi cu care am discutat lucruri pe care poate în altă circumstanţă nu le puteam discuta. Într-un final, pot zice că a fost o zi minunată în care cred că fiecare dintre noi ne-am simţit bine şi ne-am putut îmbogăţi cu diferite lucruri noi. Cred că fiecare, după ce ne-am despărţit, am rămas cu câte ceva şi pentru aceasta îi mulţumim Domnului.

Vizitează albumul foto făcut cu această ocazie.

« Precedentul -