ÃŽn zilele de 6, 7 ÅŸi respectiv 8 februarie, a fost pusă în aplicare o frumoasă iniÅ£iativă, aceea de a-i vizita pe bolnavii de la vinerea I ÅŸi de a le oferi, din partea Centrului Misionar Diecezan o mică broÅŸură, cu un rozariu, iar din partea noastră, a comunităţii din Valea Mare un cântec, o rugăciune ÅŸi un moment de alinare. Având în vedere că aceste zile s-au potrivit de minune cu zilele de vacanţă ale celor mici, am hotărât împreună cu ei să oferim o parte din timpul nostru liber, celor care au nevoie mai mult ca oricând de o încurajare, de vorbă bună ÅŸi, nu în ultimul rând, de gingăşia unor glasuri foarte tinere. ÃŽn ziua de Duminică 4 februarie am pus la punct grupele care vor merge la bolnavi. Am împărÅ£it mulÅ£imea de copii dornică de a se implica în această activitate în trei grupe, câte una pentru fiecare zi. Am hotărât de comun acord ca, întrucât vacanta este de obicei un “timp special pentru somnul mai îndelungat”, momentul de plecare să fie la ora 12,00 în fiecare zi. Planul era ca pentru fiecare zi să împărÅ£im în mod echitabil numărul de bolnavi pe care îi aveam pentru a nu ne aglomera cu prea mulÅ£i bolnavi. Planul a fost următorul: prima zi - Valea de Jos, a doua zi - Valea Dragă, a treia zi - Valea de Sus ÅŸi CostiÅ£a.

Toate fiind hotărâte, pe data de 6 februarie la ora 12,00 ne-am adunat primul grup de aporximativ şaisprezece copii dornici de aventură. La început am pornit puţin cu teamă penrtu că nu ştiam care va fi reacţia persoanelor din sat care erau obişnuite cu aceste vizite numai de Vinerea I sau la momente foarte importante. Am rămas însă plăcut surprinşi de căldura cu care am fost primiţi - mulţumim pe această cale tutror persoanelor care au avut amabilitatea de a ne deschide uşa casei lor atât nouă, dar mai ales lui Dumnezeu care este prezent acolo unde doi sau trei se roagă în numele lui. Experienţa bogată a făcut ca numărul celor mici să crească de la o zi la alta astfel am ajuns în ultima zi să fim un număr de treizeci de copii. Am încheiat aceste zile cu speranţa că vom repeta aceste momente pline de har.

Îi mulţumim în primul rând Domnului că ne-a dat posibilitatea să putem duce la îndeplinire acest plan al nostru. Îi mulţumim că ne-a dat picioare sănătoase să putem parcurge acest drum, că ne-a dat vreme frumoasă şi că ne-a susţinut şi însoţit cu harurile sale. Nu am făcut nimic extraordinar, ci aceea ce Dumnezeu aştepta de la noi:

“… căci am fost (…) bolnav ÅŸi m-aÅ£i vizitat!” (Mt 25,34-36)

Vizitati Albumul foto facut cu aceasta ocazie!

Trackback-uri | Comentarii prin RSS