Valea Mare - aşezare geografică şi istoric.

Valea Mare - sat din actuala comună Faraoani, judeţul Bacău este aşezat în regiunea dealurilor din dreapta Siretului, pe valea pârâului cu acelaşi nume, afluent care este situat pe malul drept al Siretului, la nordul satului Faraoani. Până la actuala împărţire judeţeană a teritoriului, era sat aparte şi în trecut a fost şi centru comunal. Împreună cu satul Faraoani, satul Valea Mare a fost inclus în toate relaţiile despre situaţia Bisericilor catolice din Moldova.

La început a fost un singur sat - Faraoani - aÅŸezat la gura văii pârâului Valea Mare. ÃŽn cimitirul comun Valea Mare - Faraoani, exista o biserică veche din lemn. ExistenÅ£a acestei biserici este menÅ£ionată, pentru prima dată de relaÅ£ia din anul 1641 a episcopului Petru-Bogdan Baksic, apoi ÅŸi de relaÅ£ia din anul 1643 a episcopului Bartolomeo Basetti, care ne arată ÅŸi dimensiunile bisericii, ÅŸi anume 12×5 paÅŸi. Biserica a fost reparată de mai multe ori, o reparaÅ£ie mai însemnată făcându-se în anul 1828.

În perioada tulburări politice din secolelel XVII-XVIII, care au dus la marele exod al catolicilor din Moldova, între anii 1682-1750, toţi credincioşii satelor ce erau aşezate pe Drumul Mare de scurgere a trupelor spre Polonia, au părăsit aşezările însă cei din Faraoani au rămas în sat şi numai în cazuri extreme se ascundeau în desişurile pădurilor.

Cu trecerea timpului au înÅ£eles că poziÅ£ionarea geografică a satului - la “Drumul Mare” – este primejdioasă, astfel încât sătenii au început să părăsescă vatra veche a satului. O parte dintre ei au trecut malul drept al pârâului Valea Mare, fixându-se pe vatra actuală a satului Faraoani, iar alÅ£i locuitori s-au retras în fundul văii pârâului Valea Mare, la vatra actuală a satului Valea Mare. ÃŽn acest fel s-au format două aÅŸezări distincte - Faraoani ÅŸi Valea Mare - iar în vatra veche a rămas numai biserica ÅŸi cimitirul pe care o împrejmuieÅŸte, cimitir care a rămas comun pentru ambele sate.

Pentru prima dată, noua aÅŸezare formată pe fundul văii pârâului Valea Mare este semnalată de relaÅ£ia prefectului misiunii, Pr. Ioan Hrizostomul Dejoannis din 9 aprilie 1762 sub forma “Lunga”, aÅŸezare situată la vest de Faraoani, cu un total de 18 case de catolici cuprinzând 87 de credincioÅŸi(1) .

Raportul anonim despre starea bisericilor catolice din Moldova, scris probabil în anul 1776, menÅ£ionează două aÅŸezări care compun satul Valea Mare de astăzi: “Valea Dragă” ÅŸi “Valea Mare”, fiecare având 250 de credincioÅŸi. La fel, lista parohiilor din Moldova, întocmită la sfârÅŸitul secolului al XVIII-lea, semnalează la parohia Faraoani aÅŸezările “Valeamare” ÅŸi Valeadraga”(2) .

RelaÅ£ia din 8 martie 1833 a vizitatorului apostolic din Moldova Pr. Petru Rafail Arduini, arată că la parohia Faraoani, Pr. Stanislau Zamoiski stătea un an la Faraoani ÅŸi alt an la Valea Mare, unde a construit biserica ÅŸi casa pentru preot. Este prima menÅ£iune documentară a bisericii din Valea Mare ÅŸi a “parohiei” din acest sat.

Vizita făcută la parohia Faraoani de vizitatorul apostolic Pr. Iosif Tomassi ÅŸi descrisă în relaÅ£ia sa din 1858, ne descrie astfel situaÅ£ia de la Valea Mare: “(…)Valea Mare - sat cu biserica închinată Sfântului Duh, construită din lemn în anul 1832. Nu are alte sate în subordine, (…) sunt aici 1436 de credincioÅŸi” (3).

Nu putem trece cu vederea locul de pelerinaj de la “Ciciola”. Originea acestui loc este foarte confuză în memoria localnicilor. Se spune că aici s-ar fi îngropat morÅ£ii de la o epidemie de ciumă foarte puternică ÅŸi pelerinajul se face ca mulÅ£umire că au scăpat de ciumă sau de alte întâmplări ciudate. Epidemii de ciumă, în aÅŸa de mari proporÅ£ii nu sunt cunoscute în regiune ÅŸi apoi îngroparea morÅ£ilor aici ar fi fost în contradicÅ£ie cu practica severă de carantină sanitară care era în trecut (în asemenea cazuri nu se transportau morÅ£ii în alta parte, ca să nu contamineze locul, ci se dădea foc întregii localităţi ÅŸi satul se muta în altă parte)!

Răspunsul dascălului batrân din Faraoani, Martin Roca, dat în anul 1946, este următorul: “(…) acest Bulciu sau procesiune a venit din vremea barbarilor care asupreau pe creÅŸtini, bunicii mei spunând că ascundeau clopotele în pădurea care era grozav de mare ÅŸi loc unde se ascundeau ÅŸi creÅŸtinii(…) (4)”. PuÅ£in distorsionat însă răspunsul este adevărat.

Istoria ultimilor 150 de ani din existenÅ£a catolicilor pe aceste locuri este bine cunoscută ÅŸi nu se pomenesc epidemii care circulă cu privire la originea pelerinajului Ciciola. “Poiana” din discuÅ£ie este amintirea unui capitol însemnat din vitregiile prin care a trecut catolicismul din Moldova.

Se ÅŸtie că în anul 1682 - aÅŸa cum relatează Arhp. Vitus Pilutius - toate satele ÅŸi localităţile din Moldova erau pustii, oamenii ascunzându-se în păduri ori treceau munÅ£ii în Transilvania din cauza înaintărilor masive de trupe turceÅŸtii ÅŸi ale aliaÅ£ilor lor, pe “drumul mare” de pe valea Siretului spre Polonia. ÃŽn regiunea Bacăului numai cei din Faraoani, fiind aÅŸezaÅ£i lângă pădurile dese ÅŸi întinse din apropiere, s-au ascuns, cu tot avutul lor, în acestea. Aici venea un preot de la Bacău ÅŸi le făcea slujba, cu regularitate, în fiecare lună ÅŸi ori de câte ori aveau nevoie specială. Lăsându-ÅŸi toate bunurile gospodăreÅŸti ÅŸi ale bisericii în pădure, bărbaÅ£ii coborau în sat ÅŸi lucrau pământul până se apropia primejdia ÅŸi atunci se retrăgeau ÅŸi ei în ascunziÅŸul pădurii (5).

SituaÅ£ia aceasta s-a prelungit cu mici intermitenÅ£e vreme de aproape un secol. ÃŽn asemenea împrejurări, pe locul unde stăteau ei în pădure ÅŸi-au amenajat un minimum de locaÅŸ de cult. Acest locaÅŸ poate să fie foarte probabil tocmai poiana “Ciciola”, loc vrednic de amintirea posterităţii, pentru că aici ÅŸi-au păstrat oamenii credinÅ£a ÅŸi bunurile pe care le aveau în sat. Tot aici au adus ÅŸi lucrurile bisericii între care bunul cel mai de preÅ£ ÅŸi căutat de turci, erau clopotele bisericii. Ulterior, pe marginea traseului până la locul indicat din pădure s-au plantat crucile la care se făcea cu mare solemnitate devoÅ£iunea Calea Crucii.

În privinţa momentului când se făcea acest pelerinaj, nu era o dată fixă, ci se alegea de preot şi de popor, cu indicarea acestei date la satele vecine şi la cele de peste deal, Lărguţa, Stufu, Coman. În prezent se face acest pelerinaj în fiecare an pe data de 22 august, în sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Regină, în cinstea căreia s-a construit actuala capelă.

În anul 2001 cu prilejul acestui pelerinaj, Crucea Tinerilor, găzduită pentru un an la Valea Mare, a fost purtată în procesiune până la acest loc încărcat de istorie şi semnificaţie.